Cum am ajuns să fac parte din echipa Acolada?
O întrebare care mi-a fost adresată, în mod spontan, în cadrul prezentării pe care am susținut-o la inaugurarea brandului nostru de design și arhitectură. O întrebare la care nu am răspuns pe deplin, la momentul respectiv, luându-mă cumva pe nepregătite. O întrebare, însă, care nu putea să rămână fără răspuns prea mult timp.
Cu siguranță, nici altor tineri nu le este ușor să-și facă ordine printre gânduri, să aducă un strop de claritate în momentele de decizie din viața lor. Nici eu nu m-am descurcat mai bine, neștiind exact de ce fac anumite alegeri sau unde mă vor duce ele mai târziu. Cum am terminat facultatea de arhitectură, procesul prin care am ajuns arhitect, perioada de stagiatură și prezentul meu la Acolada s-au derulat cu repeziciune, de parcă drumul actual m-a atras spre el, fără ca eu să realizez asta, decât atunci când am ajuns deja aici. Din momentul în care am recunoscut cine sunt și la ce nivel mă aflu, lucrurile au devenit din ce în ce mai clare și, în cadrul echipei actuale, am început să primesc răspunsuri la întrebări pe care nici nu știam că le am.
Cred că am auzit cu toții expresia “Ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să se întâmple”.
Pentru mine a fost cât se poate de adevărată, în sens pozitiv, viața oferindu-mi până acum mult mai mult decât mi-am dorit eu. După ani de studiu intens, în prezent fac parte dintr-o poveste minunată, gândită de colegii mei în mod curajos și inspirat, și anume crearea unui concept de business bazat pe o acoladă de servicii de design și arhitectură, de interior și de exterior, cu management de etape și de buget, dar și cu o analiză amănunțită a nevoilor și priorităților beneficiarilor sau a personalității și trăsăturilor familiei.
Majoritatea oamenilor sunt îndrăgostiți de ideea, în sine, a ajungerii la conceptul final, fie că e vorba despre obținerea unui produs, a unui design de interior, arhitectura pentru o casă sau, în cazul nostru, existența unei firme care să le înglobeze pe toate. Partea cea mai interesantă, însă, și, cu adevărat, captivantă, este întreg procesul prin care se ajunge la acel concept de calitate, pe care ni-l dorim cu toții. Înțelegerea ideii de “work in progress” și a importanței acestor etape face diferența la final, în momentul evaluării calității și caracteristicilor produsului obținut.
La această parte, încă mai am multe de învățat, multe trepte de urcat și sacrificii de făcut. Slavă Domnului că sunt înconjurat de oameni inspirați, că am parte de această echipă în cadrul căreia învăț să dezvolt o nouă atitudine, aceea de a accepta și de a aborda provocările în mod constructiv, înțelegând că nimic durabil nu se construiește decât pe o fundație solidă, “cărămidă cu cărămidă”.
Privind în urmă, am observat că a fost nevoie doar de un pas spre această nouă echipă, după care lucrurile au prins contur de la sine. Ziua în care mi-am făcut curaj să-mi privesc viața un pic diferit decât până atunci a fost acel pas spre depunerea unui CV și participarea la interviul de angajare. De atunci și până acum timpul s-a derulat când foarte repede, de nu mai știam cum să țin pasul cu el, când încet și așezat, pentru a se sedimenta toate aceste cunoștințe noi pe care le asimilez. Încă îmi este greu să las în urmă frustrările din trecut, lucrurile făcute în detrimentul meu până acum, și să renunț la o parte din informațiile primite în anii de școală, care transpuse în lumea reală nu sunt atât de eficiente și benefice mie sau clienților. În fiecare zi învăț să “rup bucăți din mine”, să renunț la ceea ce știam și să las loc unui nou mod de gândire în procesul de lucru zilnic. Cu alte cuvinte, este mult de lucru cu mine însumi, în ceea ce mă privește ca și personalitate, concepții, viziune sau perspectivă asupra vieții. Și asta pe lângă bagajul de informații tehnice pe care trebuie sa îl îmbunătățesc continuu pentru conceperea unor spații cât mai în armonie cu cei care le vor folosi. Acesta este avantajul muncii în echipă – să împarți informații, cunoștințe, să oferi ceea ce tu stăpânești mai bine și să primești ajutor când ai și tu nevoie.
De exemplu, un concept fundamental, pe care l-am regăsit ca principiu de bază în cadrul echipei Acolada, și cu care m-am întâlnit de multe ori de-a lungul anilor de studii, dar căruia niciodată nu i-am dat atât de multă importanță ca acum, a fost abordarea spațiilor de la interior spre exterior.
Nu este nicidecum o noțiune nouă, regăsindu-se, de exemplu, în arhitectura organică a lui Frank Lloyd Wright, un renumit arhitect al perioadei moderniste, dar și în lucrările altor designeri sau arhitecți contemporani. Sursa de inspirație a fost însăși mama natură, care ne-a furnizat cel mai elocvent exemplu de evoluție firească a proceselor cretive. Să privim modul în care se naște și se dezvoltă un arbore. Din sămânța plantată în sol va răsări vlăstarul care, în cele din urmă, va deveni un falnic copac. Inelele anuale vizibile în secțiunea acestuia sunt dovada incontestabilă a evoluției lui de la sămânță la arbore, adică de la interior spre exterior. Arhitectura biomimetică a preluat acest principiu fundamental al creației, bazându-se pe ideea “Nature did it first and did it better”.
Pentru mine a fost o surpriză plăcută să văd în cadrul acestui colectiv, din care mă bucur acum să fac parte, o dorință atât de mare de a face lucrurile în mod firesc, așa cum ne învață natura.
Pentru noi a crea proiecte de calitate înseamnă a privi întotdeauna de la interior spre exterior, indiferent că ne referim la interiorul fiecăruia dintre noi transpus în spațiul exterior, în care ne manifestăm zilnic, sau că vorbim despre conceperea unei case, plecând prioritar de la funcțiunile interioare și personalitatea familiei și extinzând mai apoi asupra formei exterioare arhitecturale a ei.
In concluzie până în acest moment, Acolada mi-a arătat că dacă vreau să fac o schimbare în viața mea trebuie să pornesc de la interior și, într-o zi, voi vedea cum lucrurile s-au schimbat și în exterior. Am ințelest că pot ajunge la ceea ce visez cu mult efort și determinare, cu perseverență și răbdare.
Povestea din care fac parte nu se termină aici și nici aspirațiile și visurile mele. Într-o zi, mi-ar plăcea să proiectez un oraș gândit organic, firesc și natural, de la interior la exterior, cu locuințe și clădiri create în armonie cu oamenii care trăiesc acolo. Într-o zi…
Text: Adrian Ioan Dascalu, arhitect